Vom vedea în acest articol ce alternative există, cu avantajele și dezavantajele fiecăruia. Cea mai simplă variantă este să folosim un hard-disk IDE (Integrated Drive Electronics).
PRO:
- sunt (încă) ușor de procurat, ieftine ca preț;
- începând cu plăcile de bază pentru procesoare Pentium din anii '90 (chiar și unele de 386 ”moderne” și un număr mare din generația 486) controller-ul IDE este deja integrat pe placă, nefiind necesară achiziția unei plăci ISA sau VLB adiționale, este recunoscut de BIOS (auto detect) + suport LBA prezent;
- în general, nu apar dificultăți în procesul de instalare/configurare;
- prin utilizarea unui adaptor de la SATA > IDE și a unor softuri precum Ontrack Disk Manager sau EzDrive pot fi utilizate hard-disk-uri SATA moderne.
- limitări date de tehnologiile CHS/LBA cu privire la recunoașterea capacității reale a hard-disk -ului de către BIOS;
- limitări date de faptul că nu se pot conecta mai mult de două hard-disk-uri pe un singur cablu de date în sistem MASTER/SLAVE;
- fiabilitate și viteză de lucru (teoretic) mai scăzută comparativ cu hard-disk-urile SCSI;
- atât controller-ele cât și plăcile de bază vechi (până la apariția interfeței de conectare ATA66) necesită existența unor cabluri de date tip panglică cu 40 de pini (tip vechi);
- lipsa disponibilității de produse nou fabricate.
PRO:
- viteză de lucru mai mare, de regulă, componente electronice de calitate mai bună;
- funcționează cu propriul controller (implicit au BIOS propriu), de cele mai multe ori o placă ISA, VLB sau PCI, care degrevează procesorul PC-ului de anumite sarcini;
- au fiabilitate mai ridicată (proiectate sa reziste în condiții de funcționare 24/7 în server-e);
- între 7 și 15 device-uri pot fi conectate la un singur controller, acestea putând fi de tip hard-disk, tape-drive, scanner, printer, CD-ROM;
- independent de limitările date de BIOS-ul PC-ului pe care este instalat.
- sunt mai greu de procurat (disponibilitate mai redusă pe piața de vechituri);
- necesită mai multă atenție (și timp) la partea de configurare și eventual, adaptarea la versiuni diferite ale standardului SCSI;
- în funcție de viteza de lucru, pot fi mai zgomotoase și degajă mai multă căldură (în special drive-urile cu 10.000 rot/min sau mai mult).
PRO:
- compatibil cu standardul PCMCIA–ATA (din punct de vedere al echipamentului gazdă, se comportă exact ca un hard-disk IDE);
- funcţionează cu tensiunea de 3,3 V sau 5 V (comparativ cu 12 V cât necesită un hard-disk IDE/SCSI) şi nu emite zgomot în regim de lucru, nu conţine componente în mişcare;
- compatibil cu modurile de adresare CHS şi 28-bit LBA (Logical Block Adressing);
- timp de acces mic, datorită componentelor de memorie de tip NAND (aproximativ 4 ms);
- operare în regimul de temperatură -45 - 85 ⁰ C;
- fiabilitate ridicată.
- necesită existenţa unui adaptor CF - IDE.
O alternativa la costisitoarele CF-uri este adaptorul de la IDE 44pini la SD card sau MicroSD cu adaptor la SD. Adica ceva care arata cam asa: http://www.ebay.com/itm/SD-Micro-sd-Memory-Card-to-2-5-44pin-IDE-Adapter-Reader-For-Laptop-NEW-/361529954617?hash=item542cdd5139
RăspundețiȘtergereL-am instalat pe 486 si Pentium si merge fara probleme.
Este ok adaptorul recomandat de tine, insa am constatat prin consultarea link-ului ca functioneaza cu succes pt un laptop. La desktop mai este necesar inca un adaptor!
RăspundețiȘtergere